Dintii inclusi sunt aceia care s-au format complet, insa nu au erupt, ci s-au dezvoltat in interiorul oaselor maxilare. Diagnosticarea lor se face cu ajutorul radiografiilor, cel mai adesea atunci cand  nu se regasesc pe arcadele dentare, desi ar fi trebuit sa fie deja acolo. In cele mai frecvente cazuri, molarii de minte sunt cei mai susceptibili pentru a ramane inclusi, iar acest lucru se intampla de obicei din cauza lipsei de spatiu pe arcadele dentare.

Modalitatile de tratare variaza in functie de caz, de la urmarirea evolutiei prin radiografii dentare periodice pana la extractia dintilor cariati sau care provoaca inflamatii frecvente sau aducerea lor in pozitia normala prin tractionare ortodontica.

Eruptia molarilor de minte este, in cele mai multe cazuri, insotita de probleme. Cel de-al treilea set de molari apare, in general, in jurul varstei de 17 ani – insa aceasta nu este o regula, exista cazuri in care acesti molari pot aparea si la varste inaintate sau pot, pur si simplu, ramane inclusi. Pozitia lor este cea care creeaza probleme, complicatiile aparand atunci cand molarul nu are suficient spatiu pentru a erupe. Printre simptome: durere puternica, ce iradiaza spre ureche sau tampla, dificultate de a inghiti sau de a mesteca, limitarea deschiderii gurii, salivatie excesiva, posibil febra, agitatie.

Pe langa probleme legate de eruptia dificila, tot din cauza pozitiei lor, care le face greu de curatat, molarii de minte prezinta un risc crescut de carie si de boala parodontala atat pentru ei, cat si pentru dintii invecinati. In plus, cei care erup doar partial pot provoca inflamatii repetate ale gingiei, ce afecteaza structurile de sustinere, iar cei care erup in lateral imping in molarii invecinati, ceea ce poate provoca mobilitate dentara, carii si parodonoza, dar afecteaza si dispunerea celorlalti dinti (dinti inghesuiti).

O alta complicatie a molarilor de minte care erup partial este pericoronarita, o infectie care, daca nu este tratata, poate avea consecinte grave. Pericoronarita apare in urma inmultirii bacteriilor in jurul  gingiei si coroanei molarilor erupti incorect sau incomplet, fiind favorizata de resturile alimentare ce se aduna in jurul molarului ori sub gingie, dar si de igiena orala defectuoasa.

In cazul molarilor de minte inclusi, este posibil ca specialistii sa va recomande extractia acestora chiar daca nu va deranjeaza sau nu afecteaza in niciun fel dintii invecinati – insa este o modalitate foarte buna de a preveni problemele viitoare.

Nu doar molarii de minte pot ramane inclusi, ci si caninii. In acest caz, cea mai potrivita schema de tratament este expunerea lor chirurgicala si tractionarea ortodontica – sau extractia in scop ortodontic, daca trebuie obtinut spatiu pentru realinierea dintilor. Medicul ortodont este cel care va va spune care varianta este mai potrivita in cazul dvs.

Nu exista nicio modalitate de a preveni dintii inclusi sau eruptia partiala a dintilor, insa cea mai buna metoda a preveni cariile sau bolile parodontale ramane igiena dentara riguroasa.